Ionela Aiftincă, președinta Organizației Municipale PNL Botoșani și consilier județean, a reacționat public la declarațiile primarului PSD al municipiului Botoșani, care ar fi încercat, în opinia sa, să transfere o parte din responsabilitatea pentru întârzierea finalizării lucrărilor la unitățile de învățământ către Inspectoratul Școlar Județean Botoșani.
Argumentul central al reacției ține de competențele legale ale fiecărei instituții. Inspectoratul Școlar nu organizează licitațiile Primăriei, nu încheie contractele de lucrări, nu gestionează constructorii și nu stabilește sau prelungește termenele de execuție, susține avocata. Din punct de vedere juridic și administrativ, spune aceasta, trebuie făcută o distincție clară între responsabilitatea pentru organizarea și continuitatea procesului educațional și responsabilitatea pentru gestionarea investițiilor, contractelor și achizițiilor derulate de autoritatea publică locală.
Citește și: Mai multe localități din Botoșani vor rămâne fără energie electrică joi
Dificultățile generate de executarea și prelungirea unor lucrări gestionate în cadrul proiectelor administrației locale nu pot fi transformate ulterior într-o culpă a profesorilor, directorilor sau a Inspectoratului Școlar, arată reprezentanta PNL.
Pentru a susține că aceeași exigență trebuie aplicată și administrației locale, Aiftincă invocă un caz documentat prin decizii ale Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și prin hotărâri judecătorești definitive: achiziția de mobilier școlar.
O procedură de peste 10,8 milioane de lei
Pe 18 octombrie 2024, Municipiul Botoșani, în calitate de autoritate contractantă, a lansat în SEAP procedura de achiziție prin anunțul de participare nr. CN1074466. Proiectul viza dotarea unităților de învățământ din municipiu cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale.
Numai primele două loturi, destinate mobilierului pentru sălile de clasă din învățământul primar, gimnazial și liceal, aveau o valoare estimată cumulată de peste 10,8 milioane de lei fără TVA. O asemenea valoare și destinația achiziției — mobilierul folosit de copiii din școlile municipiului — impun maximum de rigoare în evaluarea ofertelor, respectarea caietului de sarcini și recepția produselor, susține avocata.
Aproape 19 luni de litigii
Primul raport al procedurii a fost emis pe 12 iunie 2025, la aproape opt luni de la lansare. Rezultatul a fost contestat, iar pe 1 septembrie 2025 CNSC a pronunțat prima decizie în litigiile privind rezultatul procedurii.
Cauza a ajuns în fața instanței. Pe 10 noiembrie 2025, Curtea de Apel Suceava a pronunțat Hotărârea nr. 366/2025, definitivă, în dosarul nr. 432/39/2025. Instanța a anulat actele contestate în privința punctajelor și a obligat Municipiul Botoșani la recalcularea acestora și la continuarea procedurii de atribuire cu respectarea considerentelor hotărârii.
Procedura nu s-a încheiat însă aici. Pe 11 decembrie 2025, autoritatea contractantă a emis un nou raport și a stabilit un nou rezultat, care a fost la rândul său contestat. Pe 12 februarie 2026, CNSC a soluționat noile contestații, a anulat în parte noul raport și a dispus reluarea procedurii cu reevaluarea ofertei analizate.
A urmat un al doilea litigiu la Curtea de Apel Suceava. Plângerea împotriva noii decizii CNSC a fost înregistrată pe 6 martie 2026, iar pe 30 martie instanța a pronunțat Hotărârea nr. 302/2026. Potrivit reacției publice, CNSC constatase neconcordanțe concrete față de cerințele documentației de atribuire, iar Curtea nu le-a infirmat printr-o analiză tehnică pe fond, ci s-a oprit înainte de aceasta, ca urmare a tardivității contestațiilor.
Pe 3 aprilie 2026, Municipiul Botoșani, prin primar, a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii, solicitând instanței să clarifice dacă mai exista obligația de a relua procedura și de a reevalua oferta. Pe 6 mai 2026, Curtea de Apel a respins cererea ca neîntemeiată, arătând că dispozitivul era suficient de clar.
Între lansarea licitației și ultima hotărâre definitivă au trecut aproape 19 luni.
Avocata precizează că exercitarea de către operatorii economici a dreptului de a formula contestații și de a se adresa instanțelor este legală și nu poate fi imputată, prin ea însăși, Primăriei. Nu putem însă ignora ceea ce rezultă din documente, adaugă aceasta: primul rezultat a ajuns în fața Curții de Apel, instanța a obligat definitiv Municipiul Botoșani să recalculeze punctajele, a urmat un nou rezultat, noi contestații, o nouă decizie CNSC și un al doilea proces.
Neconcordanțele constatate de CNSC
Reprezentanta PNL menționează două exemple concrete reținute de CNSC în privința ofertei analizate. Pentru un pupitru reglabil, documentația prevedea un interval de 580–760 mm, în timp ce în ofertă era indicat 590–760 mm, concluzia consemnată fiind că dimensiunea nu corespunde. Pentru materialul blatului, caietul de sarcini prevedea lemn sau WERZALIT, iar oferta indica plăci aglomerate din lemn, concluzia fiind că materialul utilizat nu corespunde.
Aceste cerințe nu au fost stabilite de profesori, de directorii școlilor sau de Inspectoratul Școlar, ci se aflau în documentația procedurii organizate de autoritatea contractantă, subliniază aceasta.
Întrebările despre recepție
Reacția se încheie cu o serie de întrebări adresate administrației locale: ce mobilier a fost efectiv livrat în școlile din Botoșani, dacă produsele respectă toate cerințele tehnice din caietul de sarcini, cine verifică dimensiunile și materialele și cine își asumă semnătura pe documentele de recepție.
Primăria trebuie să răspundă pentru ceea ce ține de competența Primăriei — pentru contractele sale, pentru relația cu constructorii, pentru termenele și executarea investițiilor pe care le gestionează, pentru procedurile de achiziție, pentru evaluarea ofertelor și pentru recepția bunurilor, susține Ionela Aiftincă.
Înainte de a indica public Inspectoratul Școlar drept parte a problemei privind întârzierile din școli, primarul ar trebui să răspundă unei întrebări simple, spune aceasta: dacă Primăria și-a îndeplinit, cu toată diligența necesară, propriile obligații.
Nouăsprezece luni. Atât a durat să nu cumperi niște bănci
Să recapitulăm, fără limbaj administrativ.
În octombrie 2024 se lansează o licitație pentru mobilier școlar. În mai 2026 — un an și șapte luni mai târziu — instanța încă lămurea dacă primăria a înțeles ce i s-a spus în hotărârea anterioară. Între timp, doi ani școlari au început și s-au terminat.
Nu vorbim despre un pod peste Prut. Vorbim despre bănci, scaune și pupitre. Obiecte care se produc în serie și se livrează cu camionul.
Cronologia e publică și e simplă: primul rezultat al licitației a fost anulat în instanță, iar primăria a fost obligată definitiv să recalculeze punctajele. A făcut un al doilea raport. Și acela a fost contestat, iar CNSC l-a anulat în parte. A urmat un al doilea proces. Iar după ce instanța s-a pronunțat și a doua oară, primăria a mai cerut o dată lămuriri asupra hotărârii — cerere respinsă în mai 2026, cu explicația că dispozitivul era destul de clar.
Când o instanță simte nevoia să-ți spună că textul era suficient de clar, ceva nu mai ține de complexitatea dosarului.
E drept, și trebuie spus, că firmele care contestă își exercită un drept legal. Nimeni nu le poate reproșa asta, iar contestațiile fac parte din joc la orice achiziție de peste zece milioane de lei. Dar contestațiile nu se nasc din senin. Ele se nasc din rapoarte de evaluare care pot fi puse la îndoială — iar aici primul raport a fost desființat de o instanță, nu de un politician.
Partea care ar trebui să ne intereseze cel mai mult nu e însă cine a greșit punctajele. E ce ajunge, în cele din urmă, în clasă.
Diferența dintre 580 și 590 de milimetri la un pupitru reglabil pare o chichiță de avocat. Nu e. Pupitrul reglabil există exact ca să se potrivească unui copil de clasa I și unuia de clasa a IV-a. Zece milimetri în minus înseamnă că un copil mic stă puțin mai prost. Nu e o catastrofă. Dar e exact genul de detaliu pentru care se scrie caietul de sarcini — și dacă un caiet de sarcini nu se respectă la zece milimetri, întrebarea rezonabilă e unde altundeva nu se respectă.
La fel cu blatul: „lemn sau WERZALIT" nu e același lucru cu „plăci aglomerate". E o diferență de preț, de durabilitate și de cât rezistă mobila într-o școală unde trec zilnic sute de copii.
Aici e adevărata miză, dincolo de scandalul politic. Cine verifică la recepție?
Pentru că licitația, cu toate procesele ei, e doar hârtie. Momentul care contează e cel în care cineva semnează că marfa livrată corespunde. Și dacă acea semnătură se pune fără măsurătoare, fără verificarea materialului, atunci toate cele 19 luni de instanță n-au servit la nimic — copiii vor sta pe altceva decât s-a plătit.
Un ultim lucru, despre partea politică a poveștii.
Reacția vine de la președinta PNL municipal, adică din opoziție. Asta nu invalidează documentele — hotărârile de instanță sunt hotărâri de instanță, indiferent cine le citează. Dar înseamnă că întrebarea legitimă merge în ambele direcții: dacă opoziția știa de această procedură blocată din 2025, de ce ridică problema abia acum, când începe școala și subiectul e cald?
Iar primăria, la rândul ei, are o cale foarte simplă de a închide discuția: să publice procesele-verbale de recepție a mobilierului. Cu dimensiuni, cu materiale, cu semnături.
Până atunci, singurii care nu au ce declara sunt copiii care se așază, luna viitoare, pe ce a rămas.