Sfântul Cuvios Onufrie s-a născut în jurul anului 1700 în Rusia. Dorind o viață pustnicească, a lăsat familia și patria sa în jurul anului 1749, venind în ținuturile Moldovei. A fost atras de renumele marilor pustnici care trăiau în smerenie, ascunși în adâncul codrilor.
Onufrie a cercetat numeroase mănăstiri, viețuind timp de 15 ani în preajma unor părinți duhovnicești, precum Vasile de la Poiana Mărului și Paisie Velicicovski. În anul 1764, a intrat în obștea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie pentru a se liniști.
Citește și: Un medic de familie din Săveni a fost transportat la spital după un infarct miocardic
Cine a fost Cuviosul Onufrie?
A viețuit într-o peșteră pe malul pârâului Voronca, dedicându-se nevoințelor aspre, smereniei, înfrânării și rugăciunii neîncetate. A urcat rapid pe treptele sfințeniei, ajutând pe mulți prin viața sa aleasă, rugăciunea și sfaturile sale. A fost binecuvântat de Dumnezeu cu darul deosebirii gândurilor.
În noaptea Sfintelor Paști, dorind să se împărtășească pentru ultima dată, un înger s-a arătat unui preot din apropiere, cerându-i să aducă Sfintele Taine la Onufrie. Ajungând la peștera sa, preotul l-a găsit slăbit. După câteva zile, Cuviosul a adormit întru Domnul, la 29 martie 1789.
Moștenirea și sfințenia lui Onufrie
La mormântul său s-au petrecut fapte minunate, care au adeverit sfințenia sa. Domnitorul Mihail Sturza a dezgropat osemintele lui Onufrie și le-a așezat într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona. Zece ani mai târziu, racla cu moaștele sale a fost mutată în pronaosul bisericii „Buna Vestire” din Sihăstria Voronei, unde se află și astăzi.
Mulți credincioși vin să se închine la mormântul Cuviosului Onufrie, care continuă să săvârșească numeroase minuni pentru cei care îi cer ajutorul cu credință și smerenie. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților cu ziua de pomenire pe 9 septembrie.