Dimitrie Brândză s-a născut în 1846 în Bivolu Mare, o localitate din Moldova, regiune apropiată județului Botoșani. După ce a absolvit Academia Mihăileană, și-a continuat studiile la Universitatea din Paris, unde a obținut doctoratul în medicină și științe naturale în 1869. Revenit în țară, și-a început cariera ca medic și profesor de botanică la Universitatea din Iași, unde a fost și custode al Muzeului de medici și naturaliști, având astfel acces la colecțiile florii moldovenești.
Activitatea academică și fondarea Grădinii Botanice din București
În 1874, Brândză a fost transferat la Universitatea din București, unde a preluat catedra de științe naturale. Aici a început să dezvolte colecțiile botanice și a studiat colecțiile lui Dimitrie Grecescu, fost director al grădinii botanice. În 1875, a început să extindă colecția botanică a Facultății de Științe Naturale, iar în 1876 a fost ales membru al Societății Geografice Române.
Citește și: O femeie a fost grav rănită pe trecerea de pietoni în municipiul Botoșani
Un moment important l-a reprezentat anul 1882, când a obținut aprobarea pentru înființarea unei secții botanice la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”. Tot în acel an, a renunțat la catedra de istorie naturală pentru a se dedica exclusiv botanicii, devenind profesor și director al Grădinii Botanice.
Un incendiu devastator din 1884 a distrus colecția de plante de la Muzeul de Istorie Naturală, ceea ce a condus la alocarea de fonduri guvernamentale pentru amenajarea unei noi grădini botanice la Cotroceni. În 1885, au început lucrările de construcție a institutului botanic și amenajarea grădinilor din jurul său. Această grădină a devenit un centru important pentru cercetarea și conservarea florei românești.
Cercetări și contribuții științifice
Între anii 1881 și 1882, Brândză a realizat o cercetare detaliată a florei din Dobrogea, la solicitarea Academiei Române. Această muncă a fost publicată în două volume: „Vegetațiunea Dobrogei” în 1884 și „Flora Dobrogei”, finalizat în 1887 în colaborare cu Florian Porcius, dar tipărit abia în 1897. Lucrarea cuprindea peste o mie de specii, clasificate în sute de genuri și familii, fiind prima monografie botanică dedicată unei regiuni din România.
Pe lângă activitatea botanică, Brândză s-a preocupat și de sănătatea publică, publicând studii despre utilizarea plantelor în medicină și despre trichineloză. A elaborat manuale de zoologie, botanică și geologie, contribuind la educația științifică a vremii. A fost membru titular al Academiei Române și și-a publicat integral studiile începând cu anul 1879.
Dimitrie Brândză a murit în 1895, la vârsta de 49 de ani, la Băile Slănic, lăsând în urmă o moștenire științifică importantă, iar Grădina Botanică din București îi poartă astăzi numele, ca recunoaștere a contribuțiilor sale în domeniul botanicii românești.
Foto: Rosarinagazo / Wikimedia Commons, Public domain (sursa fotografiei).
Text adaptat după articolul „Dimitrie Brândză” de pe Wikipedia, disponibil sub licența CC BY-SA 4.0. „Ne aducem aminte”: în fiecare zi, o pagină din istoria județului Botoșani.










