ULTIMA ORĂ
Cele mai recente știri din BotoșaniBotoșani Expres — Sursa #1 de știri din BotoșaniCele mai recente știri din BotoșaniBotoșani Expres — Sursa #1 de știri din Botoșani
local

Bătaie de joc fără sfârșit: Copiii de la Școala Gimnazială Nr. 13, condamnați de trei ani să învețe în condiții greu de imaginat, iar primarul nu și-a făcut timp să vină în fața părinților

Redacția

Redacția

2 min citire
Bătaie de joc fără sfârșit: Copiii de la Școala Gimnazială Nr. 13, condamnați de trei ani să învețe în condiții greu de imaginat, iar primarul nu și-a făcut timp să vină în fața părinților
Trei ani de promisiuni, amânări și explicații. Trei ani în care sute de copii au fost nevoiți să învețe în condiții improprii, iar părinții au fost puși să-și reorganizeze viața de zi cu zi din cauza unui proiect care pare să nu se mai termine.
Nemulțumiți de situație, părinții elevilor de la Școala Gimnazială Nr. 13 s-au adunat pentru a cere explicații și răspunsuri clare din partea administrației locale. Însă, în locul primarului, în fața lor a ieșit doar un reprezentant al Primăriei.
Acesta a declarat că, după data de 12, vor putea oferi mai multe informații privind stadiul lucrărilor și eventualul termen de finalizare.
Între timp, realitatea este una dură. De aproape trei ani, copiii sunt obligați să învețe în schimburi, în spații insuficiente, în condiții pe care mulți părinți le consideră de neacceptat pentru un oraș care pretinde că investește în educație.
Pentru familii, situația a devenit un adevărat coșmar. Părinții care merg la serviciu sunt nevoiți să-și reorganizeze permanent programul pentru a-și putea duce și lua copiii de la școală. Programul în schimburi afectează atât procesul educațional, cât și viața de familie, iar oboseala și stresul s-au acumulat după ani întregi de așteptare.
Mai grav este faptul că întâlnirea fusese anunțată din timp, însă primarul nu a fost prezent, motivând că se află într-o delegație. Pentru mulți dintre cei prezenți, absența edilului a fost percepută ca un nou semn de lipsă de respect față de părinți și față de copiii care suportă consecințele întârzierilor.
Educația nu ar trebui să fie tratată cu indiferență și nici sacrificată din cauza unor proiecte întârziate la nesfârșit. După trei ani de așteptare, părinții nu mai cer promisiuni, ci termene clare, responsabilitate și respect.
Rămâne de văzut dacă, după data de 12, administrația locală va veni cu răspunsurile și soluțiile pe care comunitatea le așteaptă de atât de mult timp sau dacă acest proiect va continua să fie încă un exemplu al promisiunilor fără final