În Cimitirul Eternitatea din Botoșani, sub un monument cu cruce și statuie de înger, se odihnește una dintre primele femei folcloriste ale României: Elena Niculiță-Voronca. Pe mormântul ei stă o placă memorială pusă de Societatea Culturală „Steaua Nordului” Botoșani, care le amintește trecătorilor cine a fost femeia care a adunat, în urmă cu mai bine de un secol, credințele și obiceiurile poporului român.
Cine a fost Elena Niculiță-Voronca
Elena Niculiță-Voronca s-a născut la Bârlad, în mai 1862 (placa indică data de 15 mai), și a murit la Botoșani, pe 25 ianuarie 1947. Tatăl ei, Gheorghe (Iorgu) Niculiță, era publicist și poet, colaborator al unor publicații din Cernăuți și Botoșani, iar familia provenea dintr-o veche familie aromână stabilită în Moldova. Elena a rămas fără mamă de mică, iar educația i-a făcut-o tatăl, un om „foarte strict”, care i-a sădit dragostea de cărți. Și-a făcut primele studii la Botoșani, apoi la Iași, în pensionul condus de sora lui Titu Maiorescu.
La Hârlău l-a cunoscut pe Zaharia Voronca, student la Teologie în Cernăuți și vicepreședinte al societății studențești „Arboroasa”. S-au căsătorit la Suceava și s-au stabilit apoi la Siret, unde Zaharia Voronca a devenit preot.
„Datinele și credințele poporului român”
În tinerețe, Elena Niculiță-Voronca a publicat versuri, mai ales patriotice, în revista „Familia” a lui Iosif Vulcan. Pe la 1888, sub influența folcloristului Simion Florea Marian, s-a apucat să strângă poveștile, credințele și datinile populare din Bucovina.
Lucrarea care a consacrat-o printre folcloriștii clasici este „Datinele și credințele poporului român, adunate și așezate în ordine mitologică”, tipărită la Cernăuți în 1903. A fost gândită în trei volume, dar a apărut doar primul, un volum masiv, organizat după cele patru elemente din filosofia antică: pământ, apă, aer și foc. Cartea a fost reeditată în 1998 la Editura Polirom și este citată și azi în studiile de etnografie și folclor.
Folclorista le cerea contemporanilor să culeagă repede tot ce se mai putea salva: „Trebuiesc scotocite de prin toate colțurile țării și bordeie fiecare zicală și fărmăturică, pe cât mai sunt bătrâni în viață, căci și așa destule s-au trecut cu vederea și s-au uitat.”
Un soț unionist, alături de Ciprian Porumbescu
Placa memorială amintește și de soțul ei, preotul Zaharia Voronca (30 septembrie 1851 – 17 iulie 1920), înmormântat la Cernăuți. Unionist convins, a fost implicat în procesul Societății „Arboroasa”, alături de compozitorul Ciprian Porumbescu, iar pentru patriotismul lui a stat trei luni în închisoare.
Lângă ea, primul director de teatru din Botoșani
Cavoul alăturat este cel al familiei lui Mihalache (Mihai Gh.) Popovici, mort pe 24 iunie 1938, primul director și proprietar de teatru din orașul Botoșani, din 1901, după cum se arată pe placă.
Placa pusă de „Steaua Nordului”
Placa a fost pusă pe 1 decembrie 2025 de Societatea Culturală „Steaua Nordului” Botoșani, prin Elena Condrei, Luminița Anisia și D.M. Gaftoneanu, cu sprijinul avocatelor Ionela Aiftincă și Sînziana Secrieru și al preotului Vasile Burlacu. Textul se încheie cu un îndemn simplu: „Eternă recunoștință celor menționați!”
Pentru botoșăneni, mormântul este un loc în care se întâlnesc trei povești: a unei femei care a salvat o parte din memoria satului românesc, a unui preot unionist din Bucovina și a omului care a deschis primul teatru al orașului.
