Related posts
Potrivit relatărilor biblice și Sfintei Tradiții, împăratul Irod a ordonat cercetarea pentru găsirea Pruncului născut în regatul său și, după ce magii nu l-au anunțat, a poruncit uciderea pruncilor din Betleem și din împrejurimi; familia Sfântă s-a refugiat în Egipt, iar la porunca sa au fost uciși și alți membri ai societății iudaice.
Conform textelor, Irod a fost foarte supărat la aflarea vestii că în regatul său se va naște un împărat căruia i se vor închina toate popoarele, motiv pentru care a poruncit magilor să-l anunțe unde se afla Hristos: “Si trimițându-i-i la Betleem, le-a zis: Mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc si, daca Îl veți afla, vestiți-mi și mie, ca, venind și eu, sa mă închin Lui” (Mt. 2, 8).
Mergând cei trei magi în Betleem să se închine lui Hristos, nu s-au mai întors la Ierusalim ca să-l anunțe pe Irod unde se afla dumnezeiescul Prunc. La porunca îngerului aceștia s-au întors în țara lor urmând altă cale. Văzând că a fost înșelat de magi, Irod s-a mâniat și a poruncit uciderea tuturor pruncilor de parte bărbătească, din tot Beleemul Iudeii și din împrejurimi, gândind că astfel va ucide pe noul împărat.
În faptele relatate, s-a împlinit prorocia: “Glas se aude în Rama, bocet și plângere amara. Rahila își plânge copiii (Ieremia 31: 15; Matei 2: 18).” Textul menționează că Irod credea că, dacă îi va ucide pe toți pruncii, îl va ucide și pe Împăratul Hristos, ignorând însă că Împărăția Mântuitorului nu este din lumea aceasta.
Crima aceasta s-a petrecut la un an după Nașterea Mântuitorului, când Irod căuta Pruncul „ca o fiară sălbatică, ca să li ucidă”. Prin voia lui Dumnezeu, familia sfântă și Pruncul Iisus s-au refugiat în Egipt și astfel au scăpat de mania împăratului.
Tot în această vreme, la porunca lui Irod, Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, pentru că nu l-a dat pe fiul la moarte, a fost ucis de către soldați în Templul din Ierusalim. După moartea acestuia, Irod a pus la cale omorârea bătrânilor lui Israel, cei pe care îi întrebase despre Prunc, și care îi spuseseră că are să se nască în Betleemul Iudeii. Tot atunci au fost uciși: Hircan, Marele Preot, și cei șaptezeci de bătrâni ai Sinedriului.
De multe ori simțim că nu reușim în nimic. Că iarăși alunecăm în aceleași patimi, în aceleași greșeli. Am exclamat hotărâți: Nu voi mai face asta niciodată! Am îngenuncheat rugându-ne pentru acest lucru, cu inima plină de durere și nădejde că nu se va mai repeta. Și totuși, a venit iarăși, am căzut simțim că nu s-a schimbat nimic, că toate sunt la fel ca la început.
Însă nu este așa. Când ești pe drum în mișcare nu înseamnă că ai și ajuns la destinație. Poate cazi sau te lovești, te înnămolești, te pierzi, dar nu încetezi să rămâi pe cale. Ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur? „Grav nu este să cazi, ci să rămâi căzut.”
Încă nu am învățat să prețuim lecțiile simple, pașii cei mici, ritmul armonios. Vrem lucruri strălucite, minunate, înalte, mărețe. Vrem să nu ne doară, să nu lăcrimăm, să se facă totul ușor și repede. Trebuie să înțelegem că de multe ori o cădere ne folosește mult mai mult decât o mare „virtute”. (Pr. Haralambos Papadopoulos)
– Preot Olivian Sandu
Citeste tot articolul
Citeste tot articolul… – Sursa www.monitorulbt.ro/a>
contact: medialux85@gmail.com
