La una dintre ediţiile emisiunii Ultimul cuvînt, de duminică seara, pe B1 TV, vine vorba de filmele cu ilegalişti.
În răspăr cu tinerii din platou, anticomunişti nu din convingere, ci din imitaţie (e de bonton să te zborşeşti la o bucată de trecut!), susţin că, în sine, un ilegalist comunist poate fi eroul unei capodopere cinematografice. Nu uit că filmul Să mori rănit din dragoste de viaţă al lui Mircea Veroiu, văzut de mine la Festivalul de la Costineşti, creiona un personaj tragic în persoana unui ilegalist hăituit de Siguranţă.
După decembrie 1989, propaganda anticomunistă, la fel de primitivă ca şi cea anticapitalistă, ca toate propagandele anti-ceva, s-a străduit să-i înfăţişeze pe ilegalişti în totalitate, după chipul şi asemănarea politicienilor tranzacţionişti: oportunişti, credincioşi nu idealului, ci portofelului. Vor fi fost şi din ăştia între…
