Istoria Botoșanilor, un oraș fără ziduri de apărare, dar puternic în comerț și influență politică, rămâne un capitol esențial în trecutul Moldovei. Deși prima atestare documentară a Botoșanilor datează din 1439, cu referire la o incursiune devastatoare a tătarilor, originile acestui târg sunt mult mai vechi. Este posibil ca orașul să fi apărut înainte de întemeierea statului feudal al Moldovei, fiind un loc important de colectare a darilor pentru cumano-tătari în secolul XIII. Cu o așezare strategică la răscrucea drumurilor comerciale, Botoșanii au devenit rapid un centru de comerț și un refugiu pentru domnitorii Moldovei, dar și un loc de popas pentru curțile domnești.
Oamenii care locuiau în Botoșani au trăit la intersecția unor mari drumuri comerciale, care legau porturile de la Marea Baltică și Marea Neagră, transformând târgul într-un punct vital de tranzit. Orașul nu era fortificat, ceea ce l-a făcut vulnerabil în fața incursiunilor tătarilor, dar această deschidere l-a ajutat să prospere economic. Comerțul intens a dus la dezvoltarea unei piețe importante, atrăgând negustori din toate colțurile Moldovei și din afara acesteia, inclusiv armeni, a căror principală ocupație era comerțul.
De-a lungul timpului, Botoșanii au avut o legătură strânsă cu marile figuri istorice ale Moldovei. Domnitori precum Ștefan cel Mare și Petru Rareș au fost prezenți frecvent aici, iar ctitoriile lor, precum Biserica Sf. Nicolae din Popăuți și Sf. Gheorghe din Dorohoi, stau mărturie pentru importanța pe care o acordau acestei zone. Istoria locului arată că, încă din secolul XV, Botoșanii erau nu doar un simplu târg, ci o comunitate bine organizată, cu o economie înfloritoare și un rol politic semnificativ.
Orașul avea o particularitate rară în acele vremuri: o lungă perioadă de timp, Botoșanii au fost apanajul Doamnelor Moldovei, veniturile generate aici nefiind colectate în visteria țării, ci fiind rezervate pentru întreținerea acestora. Această situație a durat până în secolul XIX, când orașul a început să se organizeze mai modern, cu o administrație bine pusă la punct și cu proiecte de dezvoltare urbană, precum iluminatul public, pavajul drumurilor și înființarea instituțiilor sanitare și educative.
Un aspect inedit este faptul că, deși orașul a fost atât de important, nu a fost niciodată fortificat ca o cetate. Această lipsă de ziduri, compensată de o amplasare strategică și o economie vibrantă, a fost un factor cheie în dezvoltarea sa. În schimb, Botoșanii au fost protejați de curțile domnești și de alianțele comerciale care s-au format în jurul târgului. Comerțul cu mărfuri provenind din Orient și Occident a transformat orașul într-un magnet pentru meșteșugari, negustori și călători, contribuind la creșterea veniturilor și la dezvoltarea urbană.
Mai mult, Botoșanii au fost un martor tăcut la numeroase momente istorice importante. Printre acestea, se numără atacurile tătarilor, dar și actele și hrisoavele semnate de domnitori precum Petru Rareș, Ștefan Tomșa sau Alexandru Lăpușneanu. Orașul a fost de asemenea un loc de refugiu pentru voievodul Petru Rareș, al cărui apanaj a inclus târgul și veniturile sale considerabile. Această importanță economică a Botoșanilor a făcut ca orașul să devină unul dintre cele mai prospere centre comerciale din Moldova în perioada medievală.
În afara comertului și a politicii, Botoșanii au avut și o importanță culturală și religioasă. Orașul a fost unul dintre primele locuri din Moldova unde armenii și-au stabilit comunități și și-au construit lăcașuri de cult, precum Biserica armenească, ce datează din 1350. Aceasta este o dovadă clară a diversității etnice și culturale care a caracterizat Botoșanii în vremurile de demult.
Pe măsură ce timpul a trecut, importanța Botoșanilor s-a extins și în alte domenii, devenind un centru al vieții urbane și al civilizației agrare din Moldova. Descoperirile arheologice din zonă, inclusiv cele din cultura Cucuteni, confirmă prezența umană în această regiune încă din vremuri preistorice, oferind dovezi ale unei civilizații avansate cu o înaltă realizare artistică, cum sunt vasele de ceramică pictate în două sau trei culori.
În concluzie, Botoșanii au fost mult mai mult decât un simplu târg moldovenesc. Acest oraș fără ziduri, dar cu o inimă comercială puternică, a avut un rol crucial în dezvoltarea Moldovei medievale, rămânând un centru economic, politic și cultural de primă importanță pentru regiune. Rădăcinile sale adânci în istoria Moldovei și contribuțiile sale la comerțul regional și internațional îl transformă într-un loc de referință în istoria țării.
Istoric în date
1439 – prima atestare documentara
1551 – Biserica „Sf. Gheorghe“ este ctitorita de doamna Elena, sotia domnitorului Petru Rares
1552 – Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, cu acelasi ctitor, doamna Elena
1670 – apare cea mai veche pecete a târgului pe un document
1759, 28 decembrie – este înfiintata cea mai veche „Scoala domneasca“
1820 – ia fiinta „Casa obsteasca“, cu misiunea de a pava drumurile
1825 – se organizeaza piata din centrul orasului care în 1832 va fi iluminata pe timp de noapte cu lumânari
1832 – ia fiinta corpul pompierilor si se pun bazele organizarii sanitare
1835 – ia fiinta Scoala primara Armeana
1831 – Boierul I. Mavromati înfiinteaza spitalul „Sf. Spiridon“
1838 – ia fiinta o trupa de teatru, care va alcatui nucleul teatrului „Mihai Eminescu“, înfiintat la 21 decembrie 1914
1864 – Mihai Eminescu lucreaza ca practicant la tribunalul orasului
1866 – se inaugureaza prima tipografie
1868 – se înfiinteaza Camera de comert si industrie pentru judetele Botosani, Dorohoi si
