Sfântul Ioan Iacob de la Neamț: Viață Devoțională și Sfințenie în Țara Sfântă
Cuviosul Ioan Iacob, cu metania din Mănăstirea Neamţ, a fost un sihastru de seamă care și-a dus viața în devoțiune timp de 24 de ani în Țara Sfântă, pe Valea Iordanului și în pustiul Hozeva. Născut pe 23 iulie 1913 în satul Crăiniceni, comuna Păltiniş din județul Botoșani, într-o familie de țărani credincioși, a primit la botez numele de Ilie, fiind singur la părinți. Din păcate, mama sa a decedat când Ilie avea doar șase luni, iar tatăl său a murit pe front trei ani mai târziu, lăsând copilul în grija bunicii sale, Măria Iacob.
După trecerea în neființă a bunicii în 1923, Ilie a fost crescut de unchiul său, Alecu Iacob. Tânărul a urmat Gimnaziul "Mihail Kogălniceanu" și Liceul "Dimitrie Cantemir" din Cozmeni, Cernăuți, între 1926-1932. În vara anului 1933, Ilie a intrat ca viețuitor în obștea Mănăstirii Neamț, iar la 8 aprilie 1936, a fost tuns în monahism sub numele de Ioan.
În noiembrie 1936, împreună cu alți doi călugări, a plecat să se închine la Mormântul Domnului, rămânând definitiv în Țara Sfântă. Aici, s-a nevoit la Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Betleem și, pe 14 septembrie 1947, a fost hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt. A fost numit egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de la Iordan, întemeindu-se acolo timp de cinci ani.
Ulterior, alături de monahul Ioanichie Pârâială, Ioan Iacob s-a retras în pustiul Hozeva, aproape de Ierihon, trăind în peștera Sfânta Ana timp de opt ani. Pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani, Ioan Iacob a trecut la cele veșnice și a fost înmormântat în peștera unde trăise. După 20 de ani, pe 8 august 1980, moaștele sale au fost descoperite întregi, fiind recunoscut ca sfânt.
Cu binecuvântarea Patriarhului Benedict al Ierusalimului, moaștele sale au fost mutate pe 15 august 1980 la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul din apropiere, unde sunt păstrate alături de alte sfinte rămășițe.
Citeste tot articolul
Sursa & Foto Credit- „www.gazetabt.ro”
contact: [email protected]
